Religii in Comuna Patrauti


Religie în Pătrăuţi
În Pătrăuţi a fost din vechime numai o singură religie ortodoxă cu biserica lui Ştefan Vodă, alte biserici şi religii n-am avut. În sat erau încă din vechime cam 10 familii de evrei care aveau şcoala lor şi casa de rugăciuni a lor şi mai erau vreo 20 de familii de ţigani lingurari dar se ţineau şi ei de ortodoxie. Evreii erau 
cu crăşmăritul şi cu negoţul sau mai multe bodaproastes. Cam prin anul 1900 era o şcoală mică pentru câţiva copii pînă la clasa a treia.
Preoţii erau aceia care conduceau religia şi aproape toate treburile întregului sat. După anul 1900 a venit un preot tînăr în sat Constantin Morariu. Acest preot şi-a făcut datoria de preot, datoria de român, si datoria de om. Intr-o bibliotecă la Muzeul din Suceava el a lasat cîteva mii de cărţi de o valoare mare. Cand a venit in Patrauti preotul Morariu şi văzand că avem 10 crîşme în sat şi o şcoală mică de cîţiva copii şi nici primarul satului nu ştia carte, s-a pus pe treabă, eram copil mic la şcoală pe atunci si in cîţiva ani de la conducerea lui s-a mai zidit o şcoală de 6 clase. Umbla preotul pe la casele oamenilor şi ruga părinţii să dea copii la şcoală la meşteşuguri ,deşi pămînt era destul da nu-l lucrau bine, oameni erau săraci n-aveau cu ce să îmbrace copii la şcoală dar de băut rachiu se bea mult. Atunci părintele a strîns vreo 30 de gospodari au pus bani cîte 25 de lei şi au făcut o societate pe acţiuni şi s-a făcut o casă cu mai multe incăperi şi o sală de joc se chema societatea Viitorului care şi astăzi se găseşte în bună stare. Toamna şi iarna se cumpărau la copii săraci îmbrăcăminte şi caiete şi cărţi aşa că în cîţiva ani marea majoritate a copiilor de la Liceul Stefan cel 
Mare erau din Pătrăuţi datorită preotului Morariu. A mai făcut preotul Morar în anul 1911 o şcoală de 8 clase şi biserica din sat proiectată tot de el care abia în anul 1986 s-a sfinţit. Tot preotul Morariu cu alţi preoţi ca Porumbescu, preotul Marian al consiliului „Sbere” din Suceava au sprijinit mult noţiunea Română. Cu ocazia sfinţirii localului Societatea Viitorului din Pătrăuţi în 1908 s-a făcut o petrecere câmăenească. La ora 4 când erau mai chefuiţi toţi intelectualii din judeţ, în urma celei mai renumite bere s-au prins la o horă mare părintele Morariu înainte cu toată preţuimea din judeţ.
De la cel mai tanar pînă la cel mai bătrân moşneag Hora Unirii de Vasile Alexandri au jucat şi s-au veselit c-au rămas de pomeneală pînă în zilele noastre care mai treăiesc de pe atunci. Dar părintele Morariu a doua zi a fost arestat de autoritaţile Hazburgice pentru ce a făcut, două săptămâni! A venit părintele acasă aşa că avea mulţi duşmani de alte naţionalităţi. În anul 1916 trece graniţa în 
Moldova cu toată familia. (Adică de la Burdujeni Suceava, în jos spre Iaşi)



Societatea Viitorului din Pătrăuţi în 1908

Moldova cu toată familia. (Adică de la Burdujeni Suceava, în jos spre Iaşi)
Read More

Masacrul de la Fantana Alba

Masacrul de la fantana alba Bucovina

Motto: “Ilie Vasca, din Patrauti, a spus odata, in romaneste, in lagar: «Romanul n-a stat in genunchi niciodata decat in fata lui Dumnezeu»”

S-au implinit, in prima zi a lunii aprilie, 71 de ani de la Masacrul de la Fantana Alba, in Duminica Pastelui anului 1941. Supranumit si “Katyn-ul romanesc”, este unul dintre cele mai tragice evenimente din istoria noastra, declansat in momentul in care in jur de 3.000 de romani au incercat sa treaca granita sovieto-romana trasata ca urmare a ultimatumului din 28 iunie 1940, prin care Romania a fost fortata sa cedeze URSS un teritoriu cu peste 3 milioane de locuitori.Localitatea Fantana Alba se afla pe teritoriul Ucrainei de azi, la numai cateva sute de metri nord de frontiera cu tara noastra. Incepand din anul 1991, face parte din raionul Adancata al regiunii Cernauti din cadrul Ucrainei independente. E bine sa ne reamintim, insa, ca teritoriul actual al localitatii a apartinut dintotdeauna regiunii istorice Bucovina a Principatului Moldovei, anexata, in ianuarie 1775, de Imperiul Habsburgic (Austria de astazi), dupa Razboiul ruso-turc (17681774). Dupa Unirea Bucovinei cu Romania, la 27 noiembrie 1918, satul Fantana Alba s-a intors acasa, facand parte din Plasa Siretului a judetului Radauti. Ca urmare a nenorocitului si nedreptului Pact Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord e smulsa, din nou, din trupul Romaniei, si anexata URSS.Trupele Armatei Sovietice si-au facut aparitia in satul Fantana Alba in ziua de 30 iunie 1940. Familiile romane, luate prin surprindere, au incercat sa treaca granita inapoi, in Romania, unde isi lasasera agoniseala de-o viata, rudele si casele. Potrivit rapoartelor oficiale sovietice, “471 de persoane au trecut granita ilegal din zonele Hliboca, Herta, Putila si Storojinet, intr-o zona patrulata de granicierii sovietici. Dupa primul an de ocupatie sovietica, datele oficiale din Ucraina aratau ca un numar de peste 7.000 de oameni s-au refugiat in Romania.”Urmarea a fost ca autoritatile sovietice au trecut la represalii: au intocmit liste cu familiile care aveau rude in Romania, declarandu-i “tradatori de tara” pe membrii acestora si deportandu-i la munca fortata in Siberia si Kazahstan. “Listele Unitatii 97 de patrulare numarau, la 1 ianuarie 1941, aproximativ 1.085 de persoane, alte liste includeau un numar de 1.294 de persoane, la 7 decembrie 1940. Si persoanele care erau doar banuite ca ar avea intentia sa fuga in Romania erau considerate tradatoare de tara si, prin urmare, arestate si deportate.” “Aproximativ 40 de familii din localitatea Suceveni au incercat sa treaca granita noaptea, la Fantana Alba, pe 15 noiembrie 1940. Dupa o confruntare cu patrulele sovietice, trei dintre romanii care voiau sa vina inapoi in Romania au fost ucisi, iar alti doi raniti au ajuns pe mainile sovieticilor. Ceilalti au reusit sa ajunga la Radauti.
Efectul a constat in deportarea tuturor rudelor celor 105 persoane. O noua incercare, de data asta incheiata tragic, s-a petrecut in noaptea de 6 februarie 1941, cand un grup de 500 de persoane, din satele Mahala, Cotul Ostritei, Buda, Sirauti, Horecea-Urbana si Ostrita, au vrut sa se refugieze in Romania, pentru a scapa de conducerea sovietica. Oamenii au fost surprinsi si rafale de mitraliere au fost trase asupra lor din mai multe directii. Au fost ucisi mai mult de trei sferturi dintre ei, printre care si organizatorii: N. Merticar, N. Nica si N. Isac. Doar 57 de persoane au reusit sa treaca in Romania, iar alti 44 au fost arestati si acuzati ca ar fi participat la o contrarevolutie. Doua luni mai tarziu, 12 dintre ei au fost condamnati la moarte, iar restul la 10 ani de munca fortata si pierderea drepturilor civile pentru 5 ani. De asemenea, toate rudele lor au fost declarate tradatori de tara si deportate in Siberia si Kazahstan.”La 1 aprilie 1941, atunci cand NKVD-ul lansase zvonuri conform carora granicerii sovietici i-ar fi lasat pe mai multi romani sa treaca granita in Romania, un grup mare de oameni, din mai multe sate de pe valea Siretului (Patrautii-de-Sus, Patrautii-de-Jos, Cupca, Corcesti, Suceveni), a format o coloana pasnica de peste 3.000 de persoane, care se indrepta spre granita sovieto-romana. “Oamenii purtau cu ei un steag alb cu insemne religioase – icoane, prapuri si cruci din cetina (n.n.- era Zi de Pasti!). Insa granicierii sovietici, ascunsi in padure, au tras in ei din plin, un foc continuu, in poiana Varnita, la circa 3 kilometri de granita romana. Cei care au supravietuit au fost urmariti de cavaleristi si spintecati cu sabia. Masacrul nu s-a incheiat aici. Ranitii au fost legati de cai si tarati pana la un loc unde erau sapate dinainte cinci gropi comune, iar unii dintre ei au fost ingropati de vii, conform unor documente din acea vreme. Batrani, femei, copii – nu a contat pentru soldatii sovietici -, toti au fost aruncati in gropile comune. Timp de doua zile, spuneau localnicii, s-ar fi auzit gemete din acele gropi. Altii au fost arestati de NKVD din Hliboca (Adancata), iar dupa ce au indurat torturi, au fost si ei aruncati, de vii, intr-o groapa comuna din Cimitirul evreiesc al orasului.Peste acea groapa s-a turnat si s-a stins var. (…) Nu a fost de-ajuns ceea ce s-a intamplat pe 1 aprilie. In noaptea de 12 spre 13 iunie, trupele sovietice au ridicat peste 13.000 de romani, pe care i-au deportat in Siberia si Kazahstan. (…) In teritoriile evacuate romanii constituiau populatia bastinasa si formau majoritatea absoluta a populatiei. URSS a revendicat aceste teritorii sub pretextul ca ar fi locuite majoritar de ucraineni. Un neadevar strigator la cer!”
Anul trecut, in ziua de 12 aprilie, Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala a Parlamentului Romaniei, a adoptat propunerea legislativa nr. 796/2010, privind instituirea datei de 1 Aprilie ca “Zi Nationala in memoria romanilor – victime ale masacrelor de la Fantana Alba si alte zone, ale deportarilor si ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic, in Tinutul Herta, Nordul Bucovinei si intreaga Basarabie”. La initiativa Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni, la Manastirea Putna, judetul Suceava, a fost ridicata, tot anul trecut, o Troita in memoria victimelor masacrului de la Fantana Alba.In luna aprilie a acestui an, comemorand Ziua Nationala in memoria romanilor – victime ale masacrelor de la Fantana Alba, la monumentele comemorative din padurea Varnita, locul macelului, a fost oficiata o slujba de pomenire a romanilor ucisi, in urma cu 71 de ani, de trupele sovietice. Slujba a fost oficiata de Arhimandritul Melchisedec Velnic, staretul Manastirii Putna, impreuna cu un grup de clerici. La ceremonie au participat Secretarul de stat pentru romanii de pretutindeni, domnul Eugen Tomac, domnul Viorel Badea, presedintele Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni din cadrul Senatului Romaniei, domnul Ion Popescu, deputat in Rada Suprema a Ucrainei, presedinte al Uniunii interregionale “Comunitatea Romaneasca din Ucraina”, doamna Tatiana Popa, consul general al Romaniei la Cernauti. Acestia, alaturi de peste 50 de studenti care-si fac studiile la Suceava, jurnalisti romani, dar si localnici, au depus coroane de flori si s-au rugat pentru odihna sufletelor celor in jur de 3.000 de romani ucisi la 1 aprilie, in Duminica Pastelui anului 1941. Evenimentul a continuat la Manastirea Putna, unde, la invitatia Arhimandritului Melchisedec Velnic, staretul Manastirii, delegatia romana a participat la o alta slujba de pomenire a victimelor macelului de acum 71 de ani. Ceremonia s-a desfasurat la troita din curtea Manastirii, ridicata anul trecut.In discursul sau, Secretarul de stat pentru Romanii de Pretutindeni, Eugen Tomac, a evocat curajul celor peste 3.000 de romani nevinovati, ucisi in padurea de la Fantana Alba, de catre un regim totalitar necrutator, exprimandu-si speranta ca sacrificiul acestora nu va fi dat uitarii. “Este datoria noastra ca, an de an, sa aducem un omagiu acelor oameni – copii, femei, batrani – carora li s-a luat viata doar pentru faptul ca si-au dorit sa fie buni crestini in tara lor, alaturi de familie”- a subliniat secretarul de stat.”Varnita, o trista amintire” este cartea profesorului Gheorghe Mihailiuc, refugiat in Romania, unul dintre supravietuitorii macelului de la 1 aprilie 1941 din padurea Varnita, de langa satul Fantana Alba. Avea 16 ani cand, impreuna cu fratele sau Nicolae, mai mare cu trei ani ca el, a incercat sa treaca granita: “Ucigasii au asteptat cu degetul pe tragaci pana cand multimea a iesit la luminis. Era o acalmie prevestitoare de rele. Pasii greoi ii purtau pe oameni spre un sfarsit fatal. Tricolorul din fata coloanei flutura mandru, demonstrand dragostea de neam si tara a romanilor bucovineni.Deodata linistea a fost sparta de groaznicul glas al armelor. Zgomotul mortii s-a raspandit hat departe peste codri. Cineva din multime a strigat: «La pamant!» Suvoiul neintrerupt de foc ne tinea culcati, cu respiratia curmata. In acea stare de incremenire, un barbat din primele randuri a strigat peste puterile sale: «Inainte, fratilor, ei nu vor cuteza sa ne omoare!». Dar chiar atunci a inceput macelul. Tragedia de acum jumatate de secol ma nelinisteste pana astazi, deoarece nu sunt convins ca-i imposibila repetarea unor asemenea nenorociri. E greu de redat in cuvinte tot ce am vazut la Varnita. Era un adevarat iad de la pamant pana la cer. In ochii mei, un flacau voinic, cu tricolorul in mana, s-a prabusit intr-o balta de sange. Aud si acum strigatele lui cu groaza mortii pe buze: «Fugiti, oameni buni, eu raman aici, sa mor pentru libertate!»Iata si numele celor condamnati oficial pentru “tradarea” din 1 aprilie 1941, altii decat cei care au fost ucisi in zilele ce au urmat sau care, prinsi fiind, au murit in ancheta NKDV-ului: Vasile Grijincu, condamnat la moarte, mort in 4 iulie 1942. Sotia lui, Veronica, impreuna cu cei 8 copii deportati in Kazahstan; Ilie Vasca – intors din lagar in 1961; Nicolae Pogoja, 10 ani, mort in lagar; Vasile Onifriciuc, 10 ani, mort in lagar; Ilie Daca, 10 ani, mort in lagar; Nicolae Motrescu, 10 ani, mort in lagar; Teodor Daca, 10 ani, intors in 1961; Simion Pojaga, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Ioan Boiciuc, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Teodor Comarita, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Gheorghe Pojaga, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Ilie Ciucureanu, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Gheorghe Popescu, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Constantin Coroama, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Ioan Popescu, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Orest Dugan, condamnat la 8 ani, intors in 1961; Petru Schipor, 8 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Petru Pojaga, 10 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Vasile Zmosu, 8 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Teodor Clingher, 8 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei; Cosma Crasneanu, 8 ani, mort in lagar inainte de pronuntarea sentintei (cf. Cristina Pinzaru, “Despre Masacrul de la Fantana Alba – Katyn-ul romanesc, numai tacere”).
Dupa cum se poate observa, mai toti erau doar niste copii! Ce fel de fiinta poate fi cea care tortureaza si ucide copii nevinovati? Se confirma, inca o data, ca unele bipede cu aspect uman pot fi mai sangeroase decat fiarele padurii!

Read More

Dezvaluiri despre viata de atunci




AMINTIRI DIN PATRAUTI DE STEFAN COSTIUG
Dezvaluirile lui Stefan Costiug:
"Nu ştiu când a trecut aceste primăveri şi prin câte primejdii şi nenorociri poate rezista un om şi le-am văzut cu ochii mei, parcă s-au întâplat ieri alaltăieri şi astăzi parcă mă văd silit de un simţ oarecare să povestesc la copii şi la nepoţii povestirile de la părinţi şi evenimentele aproape apocaliptice ce le
-am petrecut în anii aceştia.
1. Am petrecut 28 de ani în Imperiul Habzburg sub 2 împăraţi.
2. Am petrecut 28 de ani în România Mare sub 4 regi.
3. Am petrecut la răscoalele din anul 1907.
4. Am participat la evenimentele din anul 1912.
5. Am participat la primul război mondial 4 ani de război.
6. Am petrecut 2 ani prizonier in armata franceză.
7. Am făcut războiul în extremul Orient Sârbia,Albania,Munte Negru.Macedonia şi Grecia la poarta Europei din Adriatica până în Mediterană.
8. M-am bucurat de pacea ce s-a făcut la Versailes în anul 1918 sub preşedenţia Americii Vilson şi tot după propunerile lui s-a făcut România Mare, după cum au scris gazetele franceze în anul 1919 din Salonic Grecia.
9. Am participat la al II lea război mondial, am văzut distrugerile maşinei război de astăzi.
10. Am văzut cum şi-au luat plata toţi politicienii boierii şi cămătarii care şi-au înfipt mâinile până în coate în averile statului fără a avea grijă de semenii lor care sufereau.
11. Am petrecut 2 ani sup preşedenţia de Republică şi am participat la omul nou de mâine. Am petrecut 46 de primari.
12. Am văzut suferinţele poporului evreu care n-au ascultat a propune lui Vilson a Americii ca toate naţiunile să meargă la naţiunea sa şi evreii la Palestina s-a făcut Verasailes în Franţa în anul 1918 abia în anul 39 - 1940 s-au dus naţiunile la naţiunea sa şi evreii nu au putut merge la Palestina şi au suferit mult.
De aceia după atâtea evenimente câte le-am văzut cu ochii mei fiecare om are un instinct trimis de cineva şi acest instict se ţine din în neam ori bun sau rău.
Dar omul este dator faţă de semenii lui să judece limpede că ce ţie nu-ţi place la altul nu face şi că omul nu câştigă nimic pe pământ atât cât trăieşte.
Numai faptele cele bune cât şi cele rele se mai pomenesc printr-o generaţie sau alta. Şi că pe Dumnezeun nimeni nu L-a văzut dar nici pe Dracul dar ei trăiesc între oameni şi se numesc omul lui Dumnezeu şi omul dracului"
Read More

Pârâul Dedului


Pârâul Dedului
Acest mic pârâu se vorbeşte din tată în fiu că pe timpuri mai vechi se găsea o stână de oi şi pârâu curgea prin mijlocul stânii şi slujea totdeauna adăpatul oilor. Dar mai curios este faptul că acest cioban zis Dedul care gospodărea această stân
ă de oi a fost chemat la Vodă la Suceava la o cumetrie.
La această cumetrie au fost chemaţi aproape toţi boierii din Moldova, aici s-a încins o petrecere c-an poveşti cu atâtea feţe boiereşti şi cu daruri cât mai mari şi mai frumoase, mă rog ca la Vodă. Dar pe lângă atâtea feţe boiereşti îmbrăcaţi cât mai frumos se găsea şi ciobanul Dedul cu bota în mână şi cu un cojoc nitos până în poartă şi astăzi ciobanii munteni şi cu o căciulă pe cap cam dintr-o oaie şi cun şmoc de bărbănoc cusut cu aţă în frunte se plimba şi el printre boierii Moldoveni ce se găseau la aceiaşi petrecere.
I se dadeau boierului cai cu trăsură, perechi de boi graşi, vaci cu lapte, destul că se întrceau unii pe alţii în dărăşuguri, când i-a venit rândul şi ciobanului el ii dăruieşte 300 mioare albe ca laptele de ochiul stâng ocheşa şi cun picior dinapoi pântănoage atunci câţi boieri erau pe acolo s-au mirat mult de aşa un dăruşag şi l-au întrebat câte oi are şi cu cine le ţine?
Ciobanul răspunde că atâtea oi are că nare cine să le numere şi că are un fecior slab de minte dar tare de virtute el se luptă cu uriaşi cu lupii şi cu toate lighioanele şi el îi pazeşte oile.
Atunci s-au uitat boierii unul la altul şi s-au mirat că au aşa un cioban în Moldova şi ei nu l-au cunoscut până astăzi.
Dar totodată îl roagă pe cioban chiar şi Vodă să îl trimită pâna la curte la Suceava pe feciorul lui să-l vadă cum este de slab la minte şi tare la virtute. Atunci Dedul le lămureşte frumos şi le spune lui Vodă şi la boieri că satul lui Pătru sau Pătrăuţi se afla la o svârlitură de botă de Suceava şi ca pe mâine poimâine se prezintă feciorul lui cu cele 300 mioare oachişe de un ochi şi pintenoage de un picior. Dar totodată îl roagă ciobanul pe Vodă săi împrumute un burduf de făină că îi lipseşte pentru mâncare la ciobani. Atunci Vodă îi spune că este foarte bucuros îi dă şi ca fără împrumut un burduf de făină pe dăruşag că are destulă făină în magazie. A doua zi pe înserate se prezintă feciorul Dedului cu acelea 300 mioare albe ca laptele şi ocheaşă şi pântănoage toate una şi una parcă era fătate de o singură oaie. Sau minunat toţi boierii de aşa o frumuseţă de oi dar mai mult sau minunat de cioban care sau răzămat în bota lui ciobănească în mijlocul curţii lui Vodă vreo 4 dulăi de câini împrejurul turmii ciobanul cu un smoc de bărbănoc cusut de cuşmă cu o bărdacă de vin de 12 ocale şi o pâine cât roate de căruţă într-o mână şi bărdaca cu vin în altă şi lua câte o înghiţitură de pâne şi câte o gură de vin.
Dar am uitat să vă spun în curtea lui vodă de la Suceava se găsea mai mulţi tineri umblau goi unşi cu untdelemn şi mai multe unsori care făceau fel de fel de scamatorii şi pultau pentru a face cât mai multe bucurii la casa lui Vodă se trânteau câte o zi până ce dovedeau unul pe altul. Aşa îl aştepta pe feciorul lui Dedul trebuia să se lupte cu aceşti tineri neântrecuţi în puterea lor.
Însă feciorul Dedului navea grijă să lupte cu tinerii aceia el tot înfulica câte o gură de pâine şi câte o gură de vin. Dar un tinerel de aceştia gol pînă la brâu se tot apropia de cioban şi tot îl zădărăşte să mănânce mai iute şi să se trântească cu dânsul.
Dar ciobanul văzând îndrăzneala tînărului se întinde şi îl apucă cu o mână de dupa cap şi îl trage subsuoară la el şi mănâncă mai departe şi termină. Dar când deschide mână pică de subsuoara ciobanului tînărul jos mort ca o zdreanţă şi se mai învârte ciobanul şu spune că este gata de a se lupta cu fiecare voieşte. Atunci Vodă şi ceilalţi boieri şi ceilalţi tineri sau lăsat păgubaşi de a se lupta cu ciobanul acest slab de minte şi tare de virtute.
Dar ciobanul nostru dupa terminarea vinului din bardaca ceia de 12 ocale şi după o pâine cât roata de la căruţa a căpătat forţă de a se lupta şi acum umbla prin curtea lui Vodă ca la el la stână. Atunci Vodă îl ia cu binele şi îl duce la magazia plină cu făină şi-i zice să-şi ia promisiunea dată. Atunci scoate ciobanul un burduf subsuoară şi începe a turna în el fărină din magazie până a golit magazia şi burduful nu s-a umplut, Atunci Vodă îi spune că nu mai are altă făină săi umple burduful, atunci ciobanul cam supărat că nu-i plin burduful îl ea subsuoară şi bota într-o mână şi cu cealaltă ţinând burduful subsuoară.
Şi Vodă şi cei de la curtea lui se uitau în urmă cum strângea căpşuni cu dulăii după el prin cele dumbrăvi frumoase dinspre Pătrăuţi. Şi s-a mirat mult Vodă de acest om slab la minte şi tare de virtute că a rămas cu o magazie goală şi cu cel mai voinic tânăr de la curte mort. Şi aşa s-a pierdut şi stâna lui Dedul în negura vremurilor şi feciorul său, dar a rămas pârâul ce-i poartă numele pâna astăzi, şi se vede aşa cumva prin sat asa vreun om cam necioplit cumva i se spune că a rămas de la Dedul slab de minte şi tare de virtute

Read More

Dealul Bâlcului

Dealul Bâlcului
Acest deal a intrat în istorie din anul 1912.
După multe ploi in acelaşi an dealul s-a muiat bâlcul ce se vede şi astăzi s-a mărit şi a început a curge apa la vale şi după cum era pe atunci un loc mare de piatră sau rupt din deal şi o parte de deal si a lunecat la vale şi într-o noapte a acoperit 2 gospodării nu s-a mai cunoscut a II a zi unde au fost acele gospodării şi au rămas pintre dărămături 5 persoane şi aşa a rămas scris dealul de la bâlc în istorie.










Read More

Dealul Smaului

                                                  Dealul Smaului
Acest deal are în vârful lui un drum lucrat de mână de om, însă foarte veche lucrare . Se povesteşte din tată în fiu că pe acest vârf de deal locuia pe vremuri un smău cu smeoaica împreună şi se coboară smeoaica tot când le era sete cu un burduf subsuoară şi lua apă din păraău şi îi dădea la smău apă de băut.
Într-o una din zile a venit smeoaica ca de obicei cu burduful subsuoară după apă, la umplut burduful se uită smeoaica ăe câmp vede un plug tras de 4 boi şi 2 oameni unul mâna boii şi altul ţinea plugul de coarne s-a mirat mult smeoaica că aşa ceva nu a fost văzut.
Şi nici una nici două îi înhaţă pe toţi în poală în şurţ şi burdufulsubsuoară şi o ea iar pe unde a venit cât mai repede săo arate la smău vermii ăştia ce scurmă pământul.
Ajungând în vârful dealului dă burduful jos şi dă şi din poală 4 boi şi 2 oameni cu plug cu tot şi îi arată la smău cum aceşti viermi scurmă pământul.
Atunci smăul când a văzut ce i-a adus smeoaica a prins a ofta şi a plânge şi îi spune smeoaicei plângând să-i ridice încetişor pe aceşti viermi şi sa-i duca înapoi de unde i-a luat că de acum în colo aceşti viermi vor moşteni pământul.
Atunci smeoaica i-a luat pe aceşti viermi şi i-a dus de unde i-a luat şi de atunci şi când s-a dus în vârful dealului la smău nu l-a mai găsit pe smău şi de atunci s-au pierdut smeii şi a rămas dealui ce-i poartă numele până în zilele noastre.
Poate să fie aceasta o poveste pentru adormit copii mici dar poate să aibă şi un sâmbure de adevăr, ca mărturie avem dealul Smăului până astăzi.

Read More